E posibil ca la un moment dat să vezi un criminal în serie care salvează un om de la înec. Dar și un erou care a salvat mii de oameni cu curajul lui, pălmuind un copil. Cu toții învățam repede, și nu la școală, că adevărul despre o persoană sau situație poate fi mult mai complicat decât aparențele. Mai mult, am putea spune că toți dobândim cu anii un scepticism viguros față de aparențe.
De fapt întregul sistem de justiție modern se bazează pe ideea că e nevoie de multe puncte de vedere diferite pentru a te apropia de adevăr.
Apoi, să luăm cazul palmei pe care Smith i-a tras-o lui Rock la festivitatea Oscar. E o agresiune inacceptabilă, spun unii. Bine i-a făcut, spun alții. Dacă vezi doar secvența în care Rock o încasează poți trage concluzia ca Smith e un nebun violent. Dacă vezi însă și provocarea inițială, e mai greu de spus cine e de vină. Palma e o agresiune dar…
Ce e important în exemplele astea e că deja știm și aplicăm permanent principiul că nu poți judeca doar după aparențe, adică după ceea ce se întâmpla să știi despre ceva/cineva la un moment dat. Pentru a emite o judecată de valoare despre o situație de conflict cu toții simțim instinctiv ca e nevoie sa înțelegem și istoria (cum s-a ajuns aici?) și contextul (există lucruri pe care nu le știu pentru ca nu le-am văzut direct?).
Aici nu e vorba de relativism, de o complicare inutilă a faptelor și de ascunderea lor în spatele unei retorici confuze. Unii din cei care acuză asta o fac fără sa realizeze că ei sunt cei care obișnuiesc să se ascundă după retorică. Doar un hoț vede hoți în fiecare. E vorba doar de prudența omului pățit cu "evidența" aparențelor.
Ca sa fiu pe deplin înțeles, aș aminti despre "revoluția" din 89. A fost Iliescu bun sau rău? E ușor să vezi în cazul asta că întrebarea nu are sens. Vorba țăranului din Maramureș "ce-o făcut bine, o fo’ bine, ce-o făcut rău, nu prea". Marea noastră majoritate l-am văzut in Decembrie 89 pe Iliescu ca salvator. Acum e destul de clar că fără el și grupul lui de complotiști, Ceaușescu ar fi rămas la putere. Știm la fel de clar azi că are mulți nevinovați pe conștiință (mitul teroriștilor) dar și că a aruncat țara în una din cele mai întunecate epoci din modernitate (mineriadele). Ne-a scăpat de Ceaușescu dar are mâinile pătate de sânge și a pus nomenclatura și Securitatea la putere. A înăbușit viața democratică dar a asigurat o tranziție calmă către democrația reală. Nu e deloc simplu sa emiți o judecată morală globală tranșantă. Poți doar încerca să descâlcești un ghem strâns de acțiuni, vorbe și oameni și spune că ce e rău e rău și ce e bun e bun.
Cu alte cuvinte, situațiile complexe NU pot fi analizate moral în ansamblu și în bloc, oricare ar fi momentul istoric și unghiul din care o faci. Persoanele, ca și conflictele, nu pot fi puse, simplu, într-o singura categorie morala. Asta e o evidență foarte greu de disputat. (Aici vor urma contra-exemplele cu Hitler și Stalin, procedeul preferat de retorică al alb-negriștilor. Problema e că nici măcar în cazul lor nu e simplu, Hitler a fost admirat ca salvatorul națiunii de cea mai mare parte a germanilor din anii 30-40 iar fără cruzimea de neînchipuit a lui Stalin URSS-ul de ieri și Rusia de azi nu ar fi fost superputere. Adică din perspectiva germanilor anilor 30 nu tot ce a făcut Hitler e demonic și din perspectiva omului sovietic din anii 50, Stalin era cu adevărat parintele națiunii. Punctul din care judeci schimbă întotdeauna percepția) Ar mai fi de spus că aici e esența îndrumării lui Iisus "Nu judeca ca să nu fii judecat" - dacă aplici o cheie simplistă aproapelui tău, să nu fii mirat când alții o vor face cu tine.
Dar, poate cel mai important de reținut e că situațiile complexe în care sunt angrenate deciziile a mii de oameni iar evenimentele se întind pe ani de zile și țări întregi, nu pot fi catalogate moral în ansamblu.
Mai precis, despre Ucraina: e indiscutabil că rușii sunt agresorii, că ucrainienii sunt victimele și au dreptul sa se apere. E la fel de indiscutabil că tragica indiferență rusească față de viața umană conduce la scara mai mică (indivizi) sau mai mare (fronturi întregi) la crime și abuzuri sinistre. Nu e nimic de contestat în faptul că regimul Putin are o tradiție criminala evidentă de eliminare fizică a adversarilor sau de folosire a justiției pentru a-i reduce la niște pușcăriași fără importantă.
Dar asta nu înseamnă ca orice face și spune Zelenski e justificat și orice face și spune Putin e greșit. Că soldatul ucrainian e tot timpul un erou iar cel rus un criminal. (cu consecința sinistră că aplaudăm bucuroși moartea oricărui soldat rus filmată și pusă pe twitter de ucrainieni) Că rușii nu au fost provocați repetat și intens și au declarat în nenumărate rânduri că dacă provocarea nu se oprește vor acționa. Că oricine sprijină Ucraina o face din bunătate si oricine spune "au și rușii dreptatea lor" (ca la palma lui Smith) o face din răutate.
Aici e problema și pericolul clarității morale: generalizarea simplistă, ocultarea adevărului în numele binelui. In chestiuni complicate, care angrenează milioane de oameni si interesele geostrategice ale tuturor puterilor lumii, nu ne putem pronunța simplist, scoțând o ștampila albă cu “bine” si una neagră cu “rău”, pe care o aplicam mecanic părților implicate. Și ar trebui sa vedem că dacă facem asta, facem exact ce a făcut orice totalitarism in istorie: a ridicat un maniheism aparent moral la rangul de instrument al terorii. Păi nu asta făceau naziștii cu evreii, puneau ștampila neagră indiferent de persoană, doar pentru ca aparținea unei "tabere"? Nu ștampilau comunistii cu "dușman al poporului" pe oricine avea dubii despre discursul lor? Așadar claritatea morală exercitată în raport cu alții decade invariabil la calitatea sinistră de instrument politic de eliminare a adversarilor. Oricât de nobile intențiile ei inițiale.
E important sa vedem ca putem manifesta claritate morala doar in alegerile noastre personale, unde știm istoria, contextul și premizele și unde purtam deplina responsabilitate a consecințelor judecății noastre. In raport cu alții, însă, mai ales acolo unde complexitatea e greu de cuprins chiar dacă ai informațiile corecte (și in general nu le ai), ceea ce trebuie să utilizăm e discernământul moral, nu claritatea morală. Nu poți fi clar în nici un fel atunci când imaginea despre ce judeci e neclară. De la zece metri, fără ochelari, nu sunt sigur că pot alege între Șoșoacă și Monica Belluci ca etalon al frumuseții. Dar poți spune, pe baza a ce ai, că la momentul respectiv judeci unele lucruri ca bune iar altele ca rele. Și că despre unele, nu te poți pronunța. Poți folosi discernământul moral, alegând o poziție punctuală dar lăsând loc dubiului.
Deci nu, nu putem judeca rușii la grămadă ca răi și ucrainienii la grămadă ca buni. E o mare eroare morală să credem ca oricine sprijină Ucraina cu bani și arme o face fără nici un interes, în numele “binelui”. Când înfierăm zi de zi "agresorul rus" și ignorăm dubiile despre finalitatea acestui război din perspectiva occidentală, nu suntem deloc buni. Suntem doar idioți utili celor care se folosesc de noi pentru a crea "o puternica emoție in opinia publica".
Așadar asta e poziția mea in Războiul din Ucraina: rușii sunt agresori, ucrainienii victime și au dreptul sa se apere. Putin patronează un regim autoritar criminal. Milioane de oameni suferă și suferința lor trebuie sa înceteze, prin încetarea războiului. Războiul nu încetează însă nu pentru ca rușii ar putea fi învinși, pentru ca nici o putere nucleară nu poate fi învinsă. Războiul nu încetează pentru că americanii au decis ca asta e cea mai mare oportunitate de a slăbi decisiv și irevocabil Rusia. Oricare e prețul plătit de Ucrainieni. (și, mai nou, de cetățeanul european, afectat direct de inflația galopanta generată de explozia prețurilor la energie) Și, cel mai important, sunt extrem de sceptic după felul în care a fost manipulată media in pandemie, că în media se găsește adevărul.
Nu dau dreptate rușilor, nu spun ca Putin e un erou, nu sunt putinist nici măcar unu la un milion. Încerc doar să-mi folosesc discernământul moral și să nu fac din claritatea morala (pe care nu o pot exersa dacat pe mine, singurul caz in care cunosc pe deplin istoria, contextul și nuanțele) un instrument de clamat propria virtute în fața lumii, ștampilând repetat, obsesiv și public orice e rus ca "rău" și orice e Ucrainian sau occidental ca "bun".
palma e o agresiune... DAR...
crima e inacceptabila... DAR... si Ucraina o avea cam scurta (fusta), si-a cam cautat-o
iata cum violul sau orice atrocitate devine nuanta in ochii lipsiti de lumina care clarifica.
sa va fie rusine pentru relativizare, pentru acesti mari "DAR", pe care voua insiva va este jena sa-i rostiti, insa sunt acolo, in subtext.
nu esti putinist... DAR...