Scrisoare deschisă pentru Dacian Cioloș
Opoziția conservatorilor față de diversele acțiuni politice care includ referiri exprese și multiple la “gender identity” nu vine din "închipuiri tenebroase și mincinoase", așa cum prea ușor ați ales să credeți. Sigur, există voci care au exprimat opoziția asta într-un mod tembel. Însă astea nu sunt neapărat voci conservatoare ci doar oameni limitați la minte sau animați de oportunism politic primitiv.
Aș vrea să vă explic rațional și pe îndelete ce animă opoziția conservatoare la acest raport, în particular, dar și la propaganda noii teorii a genurilor, în general.
Eroarea esențială în propaganda teoriilor de gen vine din confuzia deliberată și întreținută între realitatea biologică și realitatea psihologică. În general, toată propaganda woke și progresistă pleacă de la ideea că doar realitatea psihologică e importantă. Nu vorbim doar de genuri, (dacă te simți femeie deși ești bărbat, atunci înseamnă că EȘTI femeie), ci în general de orice contează pentru tine. Dacă te simți discriminat, atunci EȘTI discriminat. Dacă te simți asuprit, atunci EȘTI asuprit. And so on. Ce e important de observat e că dacă adevărul e ceea ce simți, atunci Adevărul a ajuns ce simte minoritatea cea mai vocală. Toți simțim, a devenit însă crucial cine simte mai enorm și țipă mai tare.
Aici fiind mecanismul fundamental, el trebuie aprofundat. Sunt două "șmecherii" intelectuale (a se citi "minciuni") prin care Adevărul e înlocuit cu "ce simțim Noi":
Prima e deturnarea unei întregi teorii filosofice clasice, nu greșită prin sine dar cu siguranță greșit folosită, cea care pleacă de la ideea că nu avem acces direct la realitate, doar indirect, prin reprezentarea (proiecția) ei mentală. (solipsismul)
Solipsismul nu susține însă că realitatea nu există ci doar că nu putem fi siguri de ea pentru că nu avem acces direct la ea, în timp ce progresismul susține că realitate e identică cu reprezentarea psihologică, fiind exclusiv un "construct" mental, fără întemeiere obiectivă de nici un fel. Ca în Matrix.
Cu alte cuvinte, în progresism (și faimoasa Teorie Critică care îl justifică intelectual), singurul lucru real e realitatea psihologică pentru că totul nu e decât o sumă de construcții intelectuale. Iar aceste construcții pot fi distruse și înlocuite pentru că asta e, nu-i așa, progresul. Realitatea obiectivă pur și simplu nu există.
În al doilea rând, progresismul mai comite o manipulare logică gravă, pe care o impune ca adevăr prin repetare obsesivă: așa zisa identitate între definiție și clasificare. Mai precis, ideea e că definițiile fiind arbitrare, ar rezulta că și clasificările sunt arbitrare. De exemplu, într-o specie anume, clasificarea de bază a indivizilor e în funcție de sex. Sexul e însă o realitate biologică, clasificarea e generată de o anumită realitate obiectivă: morfologia organelor sexuale și a aparatului reproducător. Când vrei să-ți clasifici puiul de pisică ca pisică sau motan, îl cauți la morfologie. Dacă schimbăm numele clasificării, realitatea morfologică rămâne. Adică de mâine putem numi bărbații "cărămizi", aparatul lor reproducător va continua să arate la fel și toată lumea va înțelege prin "cărămizi" exemplare ale speciei umane capabile să fecundeze sexul opus, indiferent că el se numește "femei" sau "nori". Numele atașat clasificării nu schimbă sensul clasificării, dat fiind că sensul e dat de morfologia și funcția fiziologică, nu de nume.
Spre deosebire de sex, care e o clasificare a realității obiective, genul e, istoric vorbind, un atribut abstract definit plecând de la criterii legate de polaritatea sexuală, dar aplicat și noțiunilor abstracte, prin verificarea unei definiții. De exemplu genul gramatical, unde spunem limpede "gen feminin/masculin" dacă acordul se face într-un anume fel. Genul atribuit e rezultat din definiția genului, nu e o clasificare. Cuvântul "poartă" nu e clasificat ca fiind feminin pe baza atributelor lui intrinseci ci pe baza definiției gramaticale a genului feminin "o poartă/două porți". Dacă se încadrează într-o definiție, atunci e feminin; în ambele, e neutru etc. Nimic din morfologia unei porți sau a cuvântului în sine nu determină genul lui.
Consecința importantă e că dacă schimbi definiția, evident că genul se schimbă. Dacă denumim "gen masculin" toate substantivele care se declină " o / două", evident că ce e feminin azi devine masculin mâine. Cam cum a făcut Academia cu â din a. Cu alte cuvinte genul e o proprietate cu o definiție relativ arbitrară, slab legată de dualitatea sexuală dar independentă de ea. (La fel cum la particulele elementare avem o proprietate numită "stranietate" sau la quarci "culoare")
Astea fiind spuse, să revenim la "închipuiri tenebroase și mincinoase" ale conservatorilor. Revolta nu e legată de faptul că noi n-am accepta realitatea psihologică interioară a indivizilor diferiți de noi, lucru de care suntem acuzați în mod fals în permanență! (Ca de exemplu când ni se spune că sprijinim legi anti-LGBT) Te poți identifica ca trandafir sau hipopotam, e problema ta. Faptul că un individ de sex masculin se identifică ca fiind de gen feminin și se comportă ca atare, nu e nici o problemă pentru nici un conservator întreg la cap. (E aici o discuție în termeni jungieni care merită purtată însă cu altă ocazie) Realitatea lui psihologică e suverană în ce-l privește și ar trebui să aibă valoare de adevăr și pentru ceilalți.E un principiu fundamental al libertății.
Problema reală apare când ni se cere să tratăm o astfel de realitate interioară ca o realitate biologică, exterioară, speculând pe de o parte derapajul solipsismul și pe de alta confuzia indusă între definiții și clasificări.
Mai precis, atunci când individul de sex masculin care se identifică ca femeie din exemplul anterior, cere să aibă drepturi egale cu toate femeile biologice, în numele realității lui psihologice.
Problema e evidentă în noile legi pentru folosirea toaletelor sau pentru participarea la competiții sportive. Am ajuns în punctul în care în numele realității psihologice interioare a unei minorități absolute, să schimbăm fundamental regulile bazate pe realitatea biologică obiectivă, pentru toată lumea!
Discursul și acțiunea politică au trecut de mult de nevoia de acceptare tolerantă a realității psihice interioare a unui grup care se consideră diferit de majoritate. Ce vedem acum e un program agresiv de transformare a unei realități psihice a unui grup minoritar în realitate biologică și științifică impusă majorității. Program la care Renew Europe pare să fie parte esențială.
Aici e problema raportului Matic. Titlul face referire la realitatea biologică (sănătatea sexuală și a reproducerii) însă abuzează masiv realități psihologice pe care le transformă în realități biologice!
Noțiuni ca "gender identity" sau "transexual" nu au ce căuta într-un astfel de material.
Deja celebrul paragraf M din raport e un exemplu grăitor despre mecanismul prin care ni se impune realitatea psihologică a minorității ca fiind noua realitate biologică obligatorie pentru majoritate:
”whereas in certain circumstances transgender men and non-binary persons may also undergo pregnancy and should, in such cases, benefit from measures for pregnancy and birth-related care without discrimination on the basis of their gender identity;”
"Bărbații transexuali … pot rămâne însărcinați” “ […] acces la servicii de naștere fără discriminare bazată pe identitatea de gen"
Dar cum ar putea fi o realitate exclusiv biologică (o femelă care naște) discriminată pe baza identității de gen? Pentru orice medic ea e o femelă care naște indiferent ce crede în sinea ei că ar fi de fapt.(Folosesc “femelă” fără cea mai mică intenție peiorativă, doar pentru a sublinia realitatea biologică definitivă)
Iată cheia problemei. Realitatea biologică e una singură: doar femelele unei specii de mamifere pot rămâne gravide. Dacă ar fi înțeles asta, domnul Matic nu avea de ce să includă nici o referire la identitatea de gen în raportul lui. Dar raportul Matic spune deja altceva: că o realitate psihologică subiectivă (o femelă care se identifică ca mascul) e de fapt o realitate biologică obiectivă (un mascul transexual) pentru care trebuie mecanisme de protecție de sine stătătoare (el ar putea fi discriminat pentru că nu e femeie ci bărbat)!
Ar fi de râs dacă nu ar fi de fapt baza legală pentru un viitor șir de legi europene care transformă realitatea psihologică a unei minorități în adevăr științific universal valabil și obligatoriu legal.
Sunt convins că mulți din cei care au votat raportul Matic nu au priceput ce votează. Sunt la fel de sigur că mulți din cei care-l apără nu știu ce apără. Am prieteni care cred sincer că opoziția la raport vine dintr-o înapoiere culturală. Poate ar fi cazul ca toți să înțeleagă că din momentul în care realitatea psihologică a unei minorități devine realitate obiectivă obligatorie pentru majoritate, democrația a luat sfârșit. Pe același mecanism, orice aberație sau dictatură devine posibilă. Știu, de exemplu, că sunteți împotriva vaccinării obligatorii. Dar dacă aplicăm logica progresistă, și luăm frica de moarte a unora, care ajung să vadă în orice nevaccinat un potențial criminal, ca fiind realitatea obiectivă a intenției criminale a celor care refuză să se vaccineze, mâine putem să-i declarăm direct criminali, pasibili de 25 de ani de închisoare, pe toți cei care refuză vaccinarea. Transformăm realitatea psihologică a unora în realitate obiectivă pentru toți. E exact aceeași logică. Sau poate mă înșel, domnul Cioloș?